Cititorilor care mai au răbdare să citească despre filosofie le ofer mai jos cîteva fragmente din cursul festiv pe care l-am ţinut la absolvirea generaţiei 2002 a secţiei Filosofie de la Universitatea « Babeş-Bolyai ».
Transcriu aceste fragmente într-un mod interesat : într-un moment în care a cere dreptul la filosofie pare un lux insuportabil pentru o societate lihnită de profesionalizare, eficienţă imediată, pe care le impune şi universităţii, vreau să-i întreb pe trecătorii prin acest loc ce argumente ar putea convinge un absolvent de liceu « să dea » la filosofie. Care sînt argumentele în favoarea filosofiei şi care sînt cele în defavoarea ei ? Şi nu e vorba doar de argumente teoretice ori speculative (dragostea de înţelepciune, cunoaşterea dezinteresată, căutarea adevărului etc.), ci şi de cele practice, contextuale : ce oferă facultăţile de filosofie din România, cum ajunge un elev de liceu să întîlnească (sau nu) filosofia în studiile sale, ce alt fel de întîlnire (personală sau literară) poate convinge un tînăr să reziste seducţiei specializărilor la modă şi să se dedea risipei filosofice ? Dar şi invers : chiar dacă întîlnirea lui cu filosofia a fost una fericită, care sînt motivele pentru care nu va opta totuşi pentru studii în filosofie, păstrînd-o astfel pe aceasta ca o pasiune de tinereţe, ca pe un hobby sau ca pe un refugiu, în timp, din calea presiunilor mercantiliste ale vieţii de zi cu zi ?